Fiica lui Billy Graham

Părintele Calciu, 26 noiembrie 2001

In sfarsit, Adevarul pe TV National.

Fiica lui Billy Graham a fost intervievata pe EARLY SHOW si Jane Clayson a intrebat-o: “Cum a putut Dumnezeu lasa sa se intample acest lucru”?

Si Anne Graham a dat un extrem de profund raspuns de investigatie interioara. Ea spus:

Cred ca Dumnezeu a fost foarte intristat de cea ce s’a petrecut, asa cum suntem si noi, dar, de ani de zile, noi Ii tot spunem lui Dumnezeu sa plece din scolile noastre, sa plece din guvernul nostru, sa plece din viata noastra. Si, ca un gentleman ce este, cred ca El s’a retras in pace. Cum sa asteptam noi ca Dumnezeu sa ne dea binecuvantarea si protectia Lui, daca noi Ii cerem sa ne lase in pace?

Sa ne uitam putin. Eu cred ca totul a inceput atunci cand Madeline Murray O’Hare (ea a fost ucisa si cadavrul ei a fost descoperit de curand) s’a plans ca nu doreste nici un fel de rugaciune in scolile noastre si noi am raspuns: OK

Dupa aceea, cineva a spus ca este mai bine sa nu se citeasca Biblia in scoli… Biblia care spune: Sa nu ucizi, sa nu furi, sa iubesti pe aporoapele tau ca pe tine insuti. Si noi am raspuns: OK

Apoi doctorul Benjamin Spock a spus ca nu trebuie sa tragem nici o palma copiilor nostri cand fac rele, pentru ca mica lor personalitate ar putea fi denaturata si le-am putea dauna propria lor parere despre ei. (Fiul doctorului Spock s’a sinucis). Si noi am zis: un expert stie ce spune cand vorbeste asa despre ceva, astfel ca am raspuns: OK

Apoi cineva a spus ca profesorii si principalii ar face mai bine sa nu aplice pedepse disciplinare cand copiii nostri fac rele. Si administratorii de scoli au spus ca nici un membru al facultatii nu se va atinge de vreun student, cand acesta face rele, pentru ca nu vrem sa avem o proasta publicitate si, cu siguranta, nu vrem sa fim dati in

judecata. (Este o mare diferenta intre a aplica pedepse disciplinare si a lovi, a bate, a pocni, a umili, a izbi, etc.) Si noi am raspuns: OK

Apoi altcineva a spus sa lasam fiicele noastre sa faca avort, daca vor si nici macar nu trebuie sa spuna parintilor lor. Si noi am raspuns: OK

Acelasi intelept membru al conducerii scolii a spus ca deoarece baietii vor fi ca baietii si ca, oricum o vor face, hai sa dam prezervativele cuvenite copiilor nostri ca sa aiba placerile pe care le doresc si nu vom spune parintilor lor ca ei le primesc de la scoala. Si noi am spus: OK.

Apoi unii dintre oficialii nostri de varf au spus ca nu conteaza ce facem noi in viata noastra particulara, atata vreme cat ne indeplinim munca. Si, fiind de acord cu ei, am spus ca pentru mine nu conteaza ce face fiecare, inclusiv Presedintele, in viata lui privata, de vreme ce eu am un serviciu si economia este buna.

Apoi cineva a spus ca putem publica reviste cu fotografii de femei goale si sa le numim nevatamatoare, o prozaica apreciere a frumusetii corpului feminin. Si noi am zis: OK.

Si iarasi cineva a luat aceasta apreciere ca buna si a facut un pas in plus, publicand fotografii cu nuduri de copii si a mai facut un pas punand aceste nuduri pe internet ca sa fie accesibile tuturor. Si noi am zis: OK ei au dreptul la libertate cuvantului.

Dupa aceea, industria distractiilor a zis: Sa facem show-uri de TV si filme care sa promoveze profanitatile, violenta si sexul ilicit. Sa dam pe piata muzica prin care sa incurajam violul, drogurile, crima, sinuciderea si alte teme satanice. Si noi am zis: toate astea nu sunt decat distractii si nu au nici un efect advers, nimeni nu le va lua in

serios oricum, asa ca mergeti inainte.

Si ne mai intrebam acum de ce copiii nostri n’au nici o constiinta, de ce nu deosebesc ce este bine de ce este rau si de ce nu le pasa cand ucid straini, colegi de clasa, sau pe ei insisi. Probabil ca daca ne-am gandi mai indelung si mai adanc, ne-am putea inchipuie de ce.

Cred ca NOI CULEGEM CEEA CE AM SEMANAT!

 

Abolirea Crăciunului

Patrick J. Buchanan

Când eram copil, Kensington era un sat la o jumătate de oră la Nord de Chevy Chase Circle unde, într’o sală îngheţată, copiii catolici jucau basketbal. Montgomery County era un fel de dormitor suburban pentru D.C. Dincolo de acest loc nu mai exista nimic, în afară de drumul spre Rockville.

Toamna aceasta, ambele orăşele au ajuns faimoase în toată lumea, ca citadele al liberalismului wacko. Consiliul din Montgomery County a votat o amendă de cinci sute de dolari pentru proprietarul care lasă să pătrundă fumul de ţigară în casa vecinului. Si Consiliul Kensingtonului a votat epurarea lui Moş Crăciun din tradiţia de 30 de ani reprezentată prin iluminarea unui brad în faţa primăriei oraşului.

De ce Talibanii din Kensington l-au alungat pe Santa Claus? Ne răspunde primarul oraşului: “Pentru că, două familii au considerat că se vor simţi inconfortabile cu el făcând parte din eveniment (aprinderea bradului nn). Ebeneezer Scrouge simţea la fel. Acum, poate că acesta nu este chiar în spiritul Crăciunului, dar trebuie spus, aşa cum o spune atât de bine scriitorul Piatak în Cronicles:

Spiritul care caută să alunge pe Santa şi care L-a alungat deja pe Iisus din sărbătorirea Crăciunului nu este un spirit de toleranţă, ci unul de ură, resentiment şi invidie.

Si de ce să primeze numărul foarte mic al celor care nu-l vor pe Moş Crăciun faţă de numărul mare al celor care îl iubesc? Multiculturaliştii spun că prăznuirea Crăciunului “îi face pe necreştini să se simtă excluşi.”Eu sunt foarte sceptic în această privinţă, chiar dacă multiculturaliştii au dreptate”, spune Piatak. “Cât de mult trebuie să ne pese nouă de cei care se simt excluşi… Nu putem să ascundem la infinit realitatea că necreştinii sunt o minoritate în America şi că suprimarea prăznuirii pentru majoritate pare un preţ prea mare pentru a îngădui unor suflete prea sensibile să trăiască într’o confortabilă iluzie.”

Mai mult decât atât, el adaugă: “Crăciunul, în America, n’a fost niciodată marcat de progromuri sau de alte exprimării ale urii, ci, dimpotrivă, de nenumărate acte caritabile şi de blândeţă. De prăznuirea publică a Crăciunului s’au putut bucura atât necreştinii cât şi creştinii. Si mulţi s’au bucurat într’adevăr. Cunosc mulţi necreştini care iubesc Crăciunul în mod special, muzica de Crăciun, filmele de Crăciun.”

Sub auspiciile unei adevărate toleranţe, copii de şcoală ai căror părinţi nu vor ca fiii lor să participe la colindele de Crăciun sau la scenele legate de ele, sunt scutiţi, dar toţi necreştinii sunt invitaţi la sărbătorire. Dar cum bine ştiu şi multiculturaliştii, rezultatul acestei alegeri libere este, aproape totdeauna, o sarbătorire universală a Crăciunului în public. Si ei nu pot suferi aceasta, pentru că agenda lor este de a exclude din viaţa publică credinţa creştină care a dat naştere civilizaţiei occidentale, pentru că ei consideră că civilizaţia occidentală a fost o nenorocire pentru umanitate. Aşa cum spune marele multiculturalist Jesse Jackson: “Hey, hey, ho, ho, civilizaţia occidentală trebuie să plece!”

“Europa este credinţă şi credinţa este Europa!” afirmă scriitorul catolic Hillaire Belloc. Piatak se face ecoul lui Belloc: Crăciunul “a fost principala sărbătoare a celei mai creative civilizaţii a lumii pe durata a mai mult decât un mileniu. Ea a inspirat cu profuziune arta, arhitectura, literatura şi muzica; iubirea pentru Crăciun duce la o mai adâncă iubire a întregei noastre civilizaţii. Giotto nu a pictat niciodată o scenă Kwanzaa, Bach nu acompus un Oratoriu Hannuka şi Dickens nu a prezentat vreun “Colind de Ramadan”. Si nimeni comparabil lor nu a făcut-o vreodată.”

Intr’adevăr, Naşterea lui Hristos a inspirat mai multe mari pânze, muzică şi sculpturi decât orice alt eveniment istoric. “La urma urmelor, scrie Piatak, noi trebuie sa avem libertatea de a sărbători Crăciunul cu veselie şi în mod public, pentru ca este o sărbătoare mare şi pentru că este sărbătoarea noastră, una din gloriile care încununează cultura occidentală care a dat naştere Americii şi care încă ne mai susţine pe noi toţi.

Atunci de ce oare nu ne este îngăduit s’o facem? De ce să nu sărbătorim, cum am făcut-o de 200 de ani, Naşterea Mântuitorului, ziua în care Dumnezeu S’a făcut om, pentru a deschide poarta cerurile pentru noi şi pentru a aduce oamenilor nădejdea mântuirii?

Răspunsul: deoarece Constituţia noastră a fost confiscată de bigoţii în robe negre care au pervertit-o pentru a descreştina America. Si noi i-am lăsat să o facă; în al doilea rând, deoarece creştinii au devenit o grupare intimidată, care îngăduie să fie daţi de o parte şi chiar îngăduie ca Mântuitorul lor să nu mai fie sărbătorit, de teamă de a nu fi acuzaţi de lipsă de sensibilitate. Dar dacă noi nu-l proclamăm pe Fiul lui Dumenzeu, oare ne va proclama El pe noi în faţa Tatălui care este în ceruri? Dacă Iisus este, cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu şi primul Crăciun a fost ziua Naşterii Sale din Fecioara Maria şi dacă El a venit în lume pentru mântuirea noastră, ce am putea spune despre faptul că noi îngăduim unui pumn de oameni nemulţumiţi să ne nege nouă dreptul de a sărbători Naşterea Lui în pieţele publice?

Dar, în pofida tuturor acestora, “Dumnezeu să va ţină în pace, veseli gentlemeni, nimic să nu vă sperie”, nici măcar ACLU, în această zi a Crăciunului care vine.

Notă: Patrick Buchanan a fos de două ori candidat la nominarea ca Preşedinte din partea Republicanilor şi a Partidului Reformei în anul 2000. Acum el este comentator şi columnist şi a servit trei preşedinţi la casa Albă, a fost panelist fondator de şouri la trei televiziuni naţionale şi autor a şase cărţi. In prezent, poziţia lui este de Chairman al CAUZEI AMERICANE.