Pe 21 noiembrie au trecut doi ani de cand ne-a parasit unul dintre martirii zilelor noastre – Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. Pe 22 noiembrie, la Manastirea Petru Voda unde parintele este ingropat s-a facut slujba parastasului. Au fost prezenti Andrei – fiul parintelui, prieteni apropiati, camarazi din inchisoare, enoriasi veniti special din America, obstea de la Diaconesti, dar si numerosi credinciosi din diferite parti ale tarii.
Conform randuielii, dupa Slujba Sfintei Liturghii si cea a parastasului (savarsite in biserica) s-a facut o pomenire si la mormant. In cuvantul sau Ieromonahul Ioan Sismanian de la manastirea Petru Voda a vorbit despre rugaciunile pe care le facem pentru bineplacutii lui Dumnezeu, cei care aici, pe pamant, au dus o viata sfanta: “Ne rugam noi pentru ei, pentru ca avem noi nevoie de rugaciune si pentru ca Dumnezeu a zis <<Purtati-va sarcinile unii altora!>>. Noi Doamne ne rugam pentru pacatele noastre, ca ei sa se roage pentru noi intru sfintenia lor! Le-am cantat nu lor, ci noua “Vesnica pomenire in cer”, deoarece cu adevarat ei ne vor pomeni vesnic, atat timp cat noi ii vom pomeni in inimile noastre! Sa ne rugam ca Bunul Dumnezeu sa nu ingaduie sa se opreasca vreodata pomenirea lor din neam si neam!”. Parintele Ioan a subliniat si faptul ca parintele Gheorghe a fost un om plin de dragoste fata de aproapele si de aceea Dumnezeu l-a iubit foarte mult. Iar fiul iubirii nu poate sa moara!
L-am rugat pe Andrei Calciu sa relateze un moment din viata parintelui care l-a impresionat si care arata curajul si jertfa parintelui. Mi-a povestit Andrei, cum, inainte sa moara parintele a plecat la Timisoara pentru a tine o conferinta. Intrucat i-a venit rau a trebuit sa se intoarca. Cel care il insotea l-a intrebat daca si-a luat medicamentele contra durerii. Iar parintele a raspuns: “Nu, pentru ca nu am suferit suficient in aceasta viata!”
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa-l urmam macar in parte pe parintele Gheorghe in dragoste si curaj!
Raluca Tanaseanu
